Un Paradox: Staţiunea Balneara Vizantea Moare Dupa 120 de Ani

I. Amintiri…. Amintiri…

În partea de Nord-Vest a judeţului Vrancea, la distanţă de numai 7 Km de Soveja se află Vizantea Mănăstirească, sat ce aparţine comunei Vizantea-Livezi, meleag binecuvântat prin frumuseţea împrejurimilor şi printr-o mare bogăţie: apele minerale de o incontestabilă calitate, dar insuficient valorificate.

Îmi amintesc de animaţia ce se manifesta în timpul sezonului estival prin mulţimea vizitatorilor care veneau la tratament şi la odihnă din toate colţurile ţării, în urmă cu peste 60 de ani. Mi-aduc aminte de poteca şerpuitoare de pe malul drept al Vizăuţiului ce pătrundea într-o pădure de conifere cu aerul ozonat până la „Salonul Verde”, o poiană paradisiacă unde se află izvorul numărul 3 sau apa de ochi”.

Mai spre seară începea promenada vizitatoriloilor care continua până la Bazin” locul de acumulare al izvoarelor folosite în tratamentul balnear. Pe tot parcursul erau amenajate bănci pe care şopteau perechi de îndrăgostiţi de toate vârstele sau îşi făceau cura cu apă de stomac” de la izvorul numărul 2 (Apa acestui izvor are aceleaşi proprietăţi ca cele ale izvoarelor de la Slănic-Moldova).

Mai ţin apoi minte că mergeam împreună cu alţi copii, la Pârâul Alb, la Răcoşanu sau la ledrea pentru a culege alune. La întoarcere treceam prin „Salonul Verde” şi le vindeam „clientelei” prezente. Câştigam câţiva bănuţi cu care cumpăram bomboane, dar bucuria era mai dulce, era de nespus.

Mi s-a întipărit în memorie că, după ce întunericul punea stăpânire pe sat, din parcul cu castani se revărsau melodiile sprinţare ale lăutarilor din taraful Bolocanilor din Răcoasa care era angajat de către Oficiul Local de Turism pe toată perioada băilor (Plata lăutarilor se făcea din taxa pentru staţiune). În parc se mai afla un chioşc în care „fanfara” cânta, un piedestal pentru dans şi instalaţie de ilumunat (un petromax ce împrăştia o lumină orbitoare).

N-am uitat faptul că vizăntenii nu cumpărau sare din comerţ, ci şi-o „fabricau” singuri. În punctul Slatina, după cum arată şi numele, se află un izvor sărat foarte concentrat care a fost captat într-o baltă. De aici oamenii veneau şi luau saramura pe care o fierbeau până rămânea sare extrafină. Tot de acolo transportau în butoaie de lemn pentru băi, apa sărată pe care o combinau cu cea din izvoarele sulfuroase şi iodurate de pe Valea Pacurii (Porţiune a Vizăuţiuiui unde se aflau izvoare de ţiţei care astăzi sunt colmatate).

II. Începuturi

Primele efecte tămăduitoare ale apelor minerale de la Vizantea au fost cunoscute de localnici din timpuri îndepărtate neatestate documentar. În lucrarea „Istoricul băilor minerale Vizantea” prezentată la al Vl-lea congres pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor, ţinut la Focşani între 20-25 septembrie 1909, doctorul păncean RafaiI Rosin arată că avocatul Cohanoski este primul care, în 1866, ia primele probe pentru a fi analizate la Bucureşti, dar rezultatul acestora nu este cunoscut.

În aceeaşi lucrare (p. 8-9) autorul menţionează că „apele de la Vizantea datoresc descoperirea efectelor lor tămăduitoare unei împrejurări şi anume: în anul 1882 veni în Bucureşti, spre a fi internat la Spitalul Colţea, un tinichigiu din Panciu… care suferind de reumatism, neputându-se vindeca la spitalele din provincie, în deznădejdea sa, se adresă ultimei instanţe. Fu primit în serviciul profesorului Marcovici unde stătu 5-6 săptămâni. În cele din urmă, ieşi din spital ameliorat, dar nevindecat, recomandându-i-se de a merge să facă băi minerale calde la una din staţiunile balneare din ţară şi, cum numitul nu avea mijloace suficiente, se întoarse la Panciu. În disperarea lui, aflând că la Vizantea sunt ape care, după spusa ţăranilor, vindecă durerile de picioare, fu adus acolo, mai mult olog, în vara aceluiaşi an (1882)… Încălzi cu bolovani apa minerală luată din toate izvoarele şi, chiar după primele 10 băi observă o ameliorare simţitoare, iar până într-o lună îşi recapătă sănătatea.

Acest caz de vindecare, producându-se sub ochii tuturor, asupra unui bolnav, care suferea de aproape doi ani şi care fusese adus aproape olog la Vizantea, puse în mirare pe toţi din oraş care îl cunoşteau în ce stare gravă plecase la băi.

Atâta a fost suficient ca vestea să meargă din om în om şi efectele binefăcătoare ale apelor să fie recunoscute în scurt timp, iar în vara anului următor (1883), mai mulţi suferinzi de reumatism se şi duseră la Vizantea spre a face băi calde, auzind că sunt bune de leac”.

Această relatare pare a fi învăluită într-o aură legendară asemănătoare cu a Techirghiolului.

În anul 1886 s-au înfiinţat pentru prima dată ambulanţele militare rurale care funcţionau pe timpul verii. Una dintre acestea, stabilindu-se şi în Vizantea şi medicii aflând de existenţa apelor minerale, le-au întrebuinţat la mai mulţi suferinzi. Deşi băile erau făcute în mod primitiv, au dat rezultate bune. Anul 1886 rămâne anul naşterii staţiunii balneare Vizantea, deoarece numărul vizitatorilor creşte în fiecare an şi „staţiunea” începe să fie cunoscută şi să fie popularizată în lucrările de specialitate.

În anul 1890 apare la Focşani broşura de 40 de pagini „Analiza apelor minerale Vizantea, judeţul Putna” de farmacistul militar G. Constantinescu care cuprinde primele analize calitative şi cantitative cunoscute, dar numai pentru 6 izvoare din cele 20 existente. În urma acestor analize rezultă că apele minerale de la Vizantea sunt de trei categorii:

a)      apă foarte clorurată şi foarte iodurată reprezentată prin izvorul nr. 1

b)     apă sulfuroasă, slab clorurată calcică la izvoarele nr. 2, nr. 3 şi nr. 4

c)      apă sulfuroasă alcalină, foarte concentrată şi foarte clorurată la ivoarele nr. 5 şi nr. 6

Cu doi ani înainte, în 1888, medicul Rafail Rosin a întreprins studiul terapeutic al acestor ape cu scopul de a întocmi teza de doctorat în medicină şi chirurgie la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Autorităţile judeţului Putna, încurajându-l moral, l-au determinat să locuiască în lunile iunie şi iulie în Vizantea unde a efectuat observaţii pe bolnavi, a făcut săpături şi a luat probe de la 25 de izvoare câte două sticle de un litru pe care le-a transportat pe cheltuială proprie la Bucureşti, încredinţându-le chimistului Bemard Lendway de la Laboratorul Chimic Central Bucureşti. După acest demers nu a primit nici un rezultat şi a fost nevoit să abandoneze subiectul lucrării. În anul 1889, fiind numit medic al urbei şi spitalului din Panciu şi, cunoscând efectele apelor din observaţiile anterioare, a întreprins din nou studiul terapeutic al apelor, recomandând mai multor bolnavi de reumatism, scrofuloză, sifilis etc. şi vizitând la 2-3 zile băile, în sezonul estival, timp de trei ani consecutiv. Acestea l-au convins că apele minerale de la Vizantea vindecă chiar bolnavi în stări grave.

În anul 1891 autorităţile superioare, dorind a cunoaşte ce ape se găsesc în ţară, Ministerul Domeniilor cere administraţiei judeţului Puma să comunice dacă se află ape minerale. În acelaşi an, la 24 iulie, prefectura răspunde că la Vizantea există ape minerale care sunt vizitate de medicul din Panciu, anexând şi broşura farmacistului G. Constantinescu cu analiza apelor.

In anul 1896 Direcţia Sanitară cere relaţii asupra apelor de la Vizantea şi, în special, a numărului vizitatorilor din vara anului 1895, care era de 513. Acest număr scade în anul următor la 311 din cauza unui conflict cu autoritatea silvică Soveja şi locuitorii Vizantei, care sunt opriţi de a mai lua apă din izvoarele minerale pentru că aduc stricăciuni lăstărişului din pădurea statului.

Pentru a evita astfel de situaţii, Prefectura face un raport amănunţit în anul 1898 către Ministerul Domeniilor în care se menţionează:

  1. apele minerale de la Vizantea, de pe domeniile statului sunt ape a căror superioritate şi eficacitate terapeutică este recunoscută;

  2. mulţi suferinzi şi-au găsit acolo vindecarea de diferite maladii;

  3. deşi lipsite de orice instalaţie, aceste ape sunt vizitate de foarte mulţi suferinzi convinşi de efectul lor binefăcător;

  4. această localitate a devenit o adevărată staţiune balneară, deşi nu i se dă nici o îngrijire;

  5. numărul vizitatorilor creşte în fiecare an, astfel că în cei din urmă trei ani au fost 1099 de vizitatori în afară de cei care n-au găsit locuinţe şi au plecat la alte băi.

Prefectul judeţului Putna, N. N. Săveanu, un om de mare ispravă, sprijină staţiunea Vizantea şi cere:

  1. teritoriul pe care se află izvoarele minerale, fiind proprietatea statului, acesta, ca proprietar să le dezvolte cât mai mult sau să le cedeze judeţului;

  2. numirea unui medic pe timpul sezonului de băi;

  3. un ajutor de 1500 lei pentru instalarea unei linii telefonice;

  4. înfiinţarea unei farmacii.

III. Perioada antebelică..

Dezideratele de mai sus nu s-au realizat până în 1902, dar în anul 1900 Şaabner Tuduri îi ceru informaţii despre apele din Vizantea medicului Rafail Rosin, iar acesta îi pune la dispoziţie o copie a raportului din 1892 care este valorificată în lucrarea „Apele minerale şi staţiunile climaterice din România” apărută în 1900, în care afirmă că apele minerale din Vizantea rivalizează cu cele mai renumite izvoare minerale din ţară.

Tot în anul1900, Rafail Rosin, pentru a suplini pe medicul care nu exista, publică lucrarea „Apele minerale de la Vizantea, judeţul Putna”, Focşani, 1900, în care propune şi anumite îmbunătăţiri strict necesare, „ce din fericire, cu timpul, s-au şi realizat”.

În vara anului 1902, spitalul judeţean, intrând în reparaţii, o parte din paturi trebuiau evacuate în altă parte. Astfel, din ordinul aceluiaşi prefect. N.N. Săveanu, 15 paturi au fost repartizate în sezonul estival în comuna Vizantea, inaugurând pentru prima dată o secţiune de spital la băile cu acelaşi nume în perioada 10 iulie – 31 august. Personalul era compus dintr-un medic, un infirmier, o spălătoreasă si un rândaş. Această secţie s-a deschis cu solemnitate în ziua de 10 iulie 1902 în prezenţa unui consilier judeţean (Şt. M. Dulugea) şi sub conducerea medicală a unui doctor (H.Raff).

În anul următor, 1903, pe lângă cele 15 paturi de la spitalul judeţean, sunt detaşate şi 10 paturi de la spitalul rural din Vidra. În acelaşi timp s-a dat ordin unor comune, din care veneau la băi locuitorii acestora, să contribuie cu anumite sume modice pentru întreţinerea spitalului provizoriu din Vizantea (Cîmpuri, Crucea de Sus, Diocheţi, Răcoasa, Străoane de Jos).

În acest sezon numărul vizitatorilor se măreşte la 750 de persoane, dar spitalul nu poate satisface toate cererile. Tot în acest an s-au realizat şi alte îmbunătăţiri:

  1. ia fiinţă pentru prima oară o farmacie ca filială a farmaciei din Vidra;

  2. s-au reparat şi întreţinui drumurile,.podeţele şi şanţurile:

  3. s-a instalat o reţea telefonică;

  4. serviciul de poştă a funcţionat zilnic şi regulat;

  5. s-au pus felinare pentru luminat băile;

  6. s-a făcut o grădină cu chioşc în faţa pieţei de către particulari;

  7. s-au construit cabine din scânduri pentru duşuri: 4 pentru bărbaţi şi 4 pentru femei;

  8. s-a construit un bazin din bolovani cu lut pentru captarea apelor pentru băi;

  9. s-a pus în construcţie o şosea de la băi la Soveja, deschizăndu-se comunicaţia peste munte între cele două localităţi:

  10. s-a angajat o orchestră permanentă pentru distracţia vizitatorilor;

  11. s-a detaşat din poliţia oraşului Focşani un ofiţer de politie şi câţiva gardişti pentru păstrarea ordinii şi a siguranţei.

 

dsc04243

În urma acestor îmbunătăţiri Vizantea avea aspectul unei adevărate staţiuni balneare. În toamna anului 1903, când este discutat bugetul Consiliului General Judeţean, la articolul 55, este votată suma de 3000 de lei pentru funcţionarea spitalului de vară din băile Vizantea. Consilierul judeţean N. Chirculescu propune captarea izvoarelor, construirea unui hotel cu multe camere cu preţuri convenabile şi a unui stabiliment sistematic de băi unde toţi vizitatorii să poată fi trataţi în condiţii igienice, nu prin şoproanele locuitorilor cum se practică în prezent. De asemenea se intervine la Ministrul Domeniilor pentru a dispune cedarea terenului izvoarelor minerale judeţului Putna şi nu consiliului comunal Vizantea, deoarece acesta nu dispune de mijloace pentru îmbunătăţirile ce trebuie aduse. Nu este cunoscut răspunsul Ministrului Domeniilor, dar în 1904 funcţionează spitalul provizoriu cu 30 de paturi (15 de la spitalul judeţului şi 15 de la spitalul rural Vidra) şi staţiunea înregistrează 1000 de vizitatori.

Învăţătoarea Zamfiriţa Raşcu, autoarea unei monografii a comunei Vizantea întocmită în anul 1904, la capitolul „Lacuri, ape, izvoare” menţionează existenţa a 7 – 8 izvoare minerale ce conţin fier, sulf, iod, sare şi apă de Căciulata, elogiind calitatea băilor, dar locuinţele şi localurile publice lasă de dorit. De asemenea relatează faptul că existau patru cabine pentru băi reci (Arhivele Statului, Focşani, dosarul nr. 32 din 1908).

În 1905 apare la Bucureşti lucrarea „Călăuza staţiunilor balneare şi climaterice din România” de Aurel Scurtu în care acesta afirmă că băile din Vizantea sunt printre cele mai bune din ţară. În anii următori spitalul provizoriu a funcţionat cu intermitenţă, în schimb este numit un medic, ia fiinţa o filiala a farmaciei din Vidra, se percepe o taxă modestă de la vizitatori pentru plata muzicii şi a păzitorilor puşi de administraţia băilor să vegheze ca apa minerală pentru băi să nu fie falsificată şi se acordă o reducere cu 50% a transportului pe CFR pentru cei care veneau la băi din diferite locuri ale ţării, iar profesorul chimist G. G. Longinescu se oferă să facă analiza chimică a izvoarelor minerale ca fiu al oraşului Focşani.

IV. Perioada interbelica sau apogeul

În timpul primului război mondial staţiunea nu a funcţionat pentru că Vizantea se afla între fronturile german (pe dealul Horgeşti şi Momîia) şi cel românesc de la Mărăşeşti (după cucerirea acestei localităţi de către oştirea romană). O parte din locuitorii comunei Vizantea se atlă în refugiu. Şcoala din localitate a fost transformată în depozit de obuze de către armata germană, iar după retragerea acesteia a fost distrusă.

Staţiunea Vizantea a cunoscut o dezvoltare înfloritoare între cele două războaie mondiale cănd afluxul de vizitatori a cunoscut cel mai mare număr anual înregistrat vreodată, între 800 şi 1600 anual, originari din locuri cu vechi tradiţii balneare (unii dintre ei) cum ar fi: Constanţa, Piatra Neamţ, Vîlcea,

De asemenea în această perioadă au fost captate izvoarele de pe pârâul Iui losif într-un bazin betonat (astăzi locul se numeşte la „Bazin”) cu o mare capacitate de acumulare a apei minerale (câteva sute de metri cubi) din care cei care făceau băi transportau în butoaie de lemn apa minerală. Este întreţinută poteca de promenadă, se refac băncile pentru odihnă şi reînvie „Salonul Verde” unde sunt construite opt cabine pentru băi reci. Este reînfiinţat iluminatul public cu felinare cu petrol, ia fiinţă un oficiu local de turism care încasa taxa de staţiune, este angajat permanent în sezonul estival un taraf de lăutari şi este amenajat parcul pentru dans în serile de vara şi chioşcul pentru taraf. Băile se făceau tot primitiv cu apă minerală de la diferite izvoare încălzită cu bolovani încinşi, dar se fac primii paşi în construirea primelor două minihoteluri: cel în care astăzi funcţionează Dispensarul Vizantea Mănăstirească şi cel al lui Alecu Bădură, comerciant care asigura şi alimentaţia vizăntenilor.

La toate acestea se adaugă şi dezvoltarea unor alte prăvălii şi cârciumi din comună care asigurau alimentaţia şi buna dispoziţie a vizitatorilor, din care amintim pe Mihai lmbrea care a insistat, după cum vom vedea, asupra renaşterii staţiunii Vizantea. Fraţii Longinescu, din care am amintit pe chimist, aveau o staţiune preferată; în fiecate vară veneau pentru a se relaxa la Vizantea. Este o dovadă că staţiunea respectivă îndeplinea toate condiţiile pentru a atrage pe cei mai exigenţi vizitatori. Staţiunea Vizantea a funcţionat şi în timpul celui de al doilea război mondial, aşa cum îşi aminteşte autorul acestor rânduri în primul capitol, dar, după sfârşitul acestuia intră într-o nouă etapă.

V. Începutul sfârşitului …

A debutat încet, dar sigur. Astfel comercianţii care asigurau alimentaţia vizăntenilor au dispărut, amenajările minime care existau au avut aceiaşi soartă, izvoarele minerale au fost colmatate, asistenţa medicală este inexistentă. Oficiul local de turism îşi încetează activitatea, nu se mai acordă reducerea de 50% pentru transportul pe CFR, nu se mai percepe taxa pentru staţiune, muzica permanentă în sezonul estival devine o amintire ca şi iluminatul public. Numărul cetăţenilor care mai primesc vizitatori în gazdă pentru a face băi scade în fiecare an, scăzând în mod logic şi numărul vizitatorilor. Astfel în vara anului 2002 mai făceau băi doi cetăţeni: lmbrea Ghiţă şi Şandru Valentin care au fost vizitaţi de oaspeţi din Bucureşti, Bacău, Tecuci, Galaţi, Brăila şi din alte localităţi. În vara anului 2006 mai primea pentru tratament doar Şandru Valentin, având capacitatea de îmbăiere de trei căzi pe schimb (un schimb dura în funcţie de numărul băilor, care, de obicei, erau de 10-12 în tot atâtea zile). lmbrea Ghiţă avea posibilităţi mai mult decât duble de tratament.

Transportul apei minerale se efectua în butoi de lemn iar depozitarea sc făcea în căzi tot de lemn (în una se depozita apa sulfuroasă iar în alta apa sărată care se combinau într-un anumit procent). În prezent nu se mai transporta apă sărată de la punctul Slatina, deoarece în urma unor foraje mai recente şi a unor analize chimice de ultimă oră s-a descoperit un izvor cu apă minerală la punctul Bazin care conţine toate substanţele necesare pentru băi.

VI. Propuneri privind viitorul staţiunii Vizantea rămase în acelaşi stadiu …

După 1965, subsemnatul, sub egida autorităţilor locale, a intervenit prin diferite memorii şi studii la autorităţile judeţene şi centrale pentru a întreprinde ceva în scopul renaşterii staţiunii Vizantea pentru ca apele minerale să nu se ducă pe apa sâmbetei. După aceste intervenţii au fost trei situaţii in care trebuia să prindă viaţă ceva şi anume: înainte de 1970, când au fost inundaţii catastrofale şi s-a oprit orice investiţie, în 1977, când s-a produs marele cutremur care de asemenea a determinat sistarea investiţiilor şi , in stărşit, în anul 1989, când au izbucnit binecunoscutele evenimentele şi proiectele începute n-au mai putut fi puse în aplicare. Dintre aceste intervenţii vom relata doar pe cea din 1974, care cuprinde un memoriu adresat Consiliului de Stat al R.S.R. dus personal de Imbrea Mihai, vizăntean de origine, care îl cunoştea pe Gheorghe Stoica din timpul războiului şi care era membru al acestui consiliu.

Memoriul a fost înregistrat cu nr.20739 din 20 Mai 1974, dar Mihai Imbrea n-a reuşit să discute cu Gheorghe Stoica, acesta fiind într-o şedinţă a Comitetului Central al P.C.R. În urma acestui demers, şi a altora, trebuia să înceapă construirea unui complex turistic care să fie pus în funcţiune până la data de 31 Decembrie 1975, conform „Programului de dezvoltare economică şi socială a zonei montane şi depresionare a Vrancei în perioada 1973-1975″, dar această prevedere nu s-a înfăptuit din cauza lipsei de fonduri la nivel judeţean. Cu ocazia altor intervenţii la nivel central şi judeţean a fost adus ca argument pentru abandonarea amenajărilor debitul mic al izvoarelor, ceea ce este fals, deoarece în lucrarea „Apele minerale de la Vizantea” cu subtitlul „Situaţiunea geografică şi topografică a băilor” de dr. Rafail Rosin, apărută la Focşani în 1912, se relatează faptul că în ciuda numeroaselor băi, niciodată izvoarele n-au secat, ci au dat întotdeauna apă suficientă, că numărul izvoarelor este foarte mare.

Acest fapt a fost demonstrat în perioada de dinainte de 1989, când Ministerul Turismului a investit câteva milioane de lei (o sumă destul de mare pentru acele vremuri) pentru foraje şi captarea apelor minerale. Astfel s-a înfăptuit mărirea debitului izvoarelor de ape minerale, a fost sistematizată captarea unor izvoare prin betonarea acestora şi a fost refăcut vechiul bazin de acumulare, iar conducta de aducţiune a fost extinsă spre cantonul silvic, unde se descoperiseră alte izvoare de ape minerale şi urma să prindă viaţă primele construcţii ale Staţiunii Vizantea pe coasta Cărbunaru. Autorii ar fi fost două femei: Niculina Moraru, prim secretar al Comitetului Judeţean de Partid şi doamna Grăjdieru, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Vrancea care aveau şi proiectul întocmit. Doamna Moraru venea la intervale de câteva zile si lua apă minerală de stomac şi de ochi pentru propriul tratament, a investit sume de bani pentru a se redeschide drumul peste munte între Soveja şi Vizantea, conform unei propuneri ale subsemnatului. Propunerile făcute Consiliului Judeţean Vrancea constau în următoarele:

  1. alocarea de investiţii pentru prospecţiuni în vederea captării izvoarelor minerale şi valorificarea lor într-un complex balneologie:

  2. construirea unei şosele modernizate (în lungime de 7 km) între Soveja şi Vizantea peste munte cu autobuze la intervale regulate care să lege două localităţi într-un complex baineo-climateric unic în ţară;

  3. modernizarea şoselei dintre Câmpuri şi Vizantea (4 km) pentru a asigura legătura cu viitoarea staţiune Vizantea prin Panciu. deoarece până la Câmpuri şoseaua este modernizată şi n-ar necesita mari investiţii;

  4. restaurarea mănăstirii Vizantea, monument istoric din secolul al-XVII-lea, al cărei ctitor a fos Ieremia Movilă (1600-1606)ş

  5. construirea unui han turistic în dealul lui Bunghez dintre Vizantea şi Soveja cu local de alimentaţie publică şi camere pentru cazare, având în vedere farmecul acestor privelişti din Ţara Vrancei.

Aceste propuneri au început să prindă viaţă înainte 1989. Astfel Ministerul Turismului a investit în captarea izvoarelor, s-a inceput construirea şoselei care să lege Vizantea de Soveja peste munte, s-a realizat modernizarea şoselei dintre Câmpuri şi Vizantea (astăzi ajunsă din nou în „epoca de piatră”), au fost efectuate săpături arheologice şi s-au făcut reparaţii la biserica mănăstirii Vizantea.

După decembrie 1989 toate acestea au fost abandonate. Astfel la împlinirea a 120 de ani a existenţei staţiunii Vizantea, aceasta se prezintă într-o situaţie deplorabilă: izvoarele cu ape minerale, printre cele mai vechi din ţară, au fost colmatate, ţevile pentru aducţiunea apei au fost însuşite de răuvoitori, numărul celor care mai fac băi în mod primitiv, a scăzut simţitor, reducânduse la unul singur. Poate se va găsi cineva care să valorifice superior această mare bogăţie a meleagurilor noastre.

Bibliografie

  1. RafailRosin Istoricul băilor minerale Vizantea”, Focşani 1909.

  2. Rafail Rosin Apele minerale de la Vizantea. Situaţiunea geografica şi topografică a băilor, Focşani1912.

  3. G.Constantinescu Analiza apelor minerale Vizantea, jud. Putna”, Focşani 1890.

  4. Zamfiriţa Raşcu, Monografia comunei rurale Vizantea, jud. Putna”, 1904, în dosarul nr.32 din 1908 aflat la Arhivele Statului Focşani.

  5. Toader lchim, Memoriu adresat Consiliului de Stat al R.S.R. privind istoricul şi calitatea băilor Vizantea”, 1974.

  6. Programul de dezvoltare economica şi socială a zonei montane şi depresionare a Vrancei în perioada 1973-1975 „, anexa nr.96, p.22.

  7. Al. Şoabner-Turdui, Apele minerale şi staţiunile climaterice din Romănia”, Bucureşti 1900 p.70,1 87-188 şi 278.Aurel Scurtu, „Călăuza staţiunilor balneare „, Bucureşti,1905.

Articol realizat de prof. ICHIM TOADER în colaborare cu înv. LEICA SORIN MIHAIL de la Şcoala cu clasele I – VIII Vizantea Mănăstirească