Istoric

Vizantea-Livezi – Scurt Istoric

Comuna Vizantea-Livezi este aşezată în partea de Nord-Vest a judeţului Vrancea şi a luat fiinţă în anul 1968, fiind formată din cinci sate, trei aparţinând fostei comune Livezile (Livezile, Mesteacăn şi Piscu-Radului) şi două sate aparţinând fostei comune Vizantea (formată din satele Vizantea-Răzăşească şi Vizantea-Mănăstirească).

Livezile

Satul Livezile(fost Găuri) este atestat documentar în anul 1777. Dintr-un studiu al regretatului prof. Ion Ionaşcu, originar din Tulnici, dar şi a „Catagrabiei din 1814” satul Găuri avea la 1774 66 de familii, din care 66 erau birnici, la 1820 avea 132 de familii şi 81 de birnici. Urme arheologice găsite în punctele „Scătura Petrii” şi „Grajd” de pe raza satului Livezile atestă faptul că aceste meleaguri au fost locuite încă din neolitic, perioada Halstad. Satul Găuri (Livezile) este aşezat pe apa Vizăuţului Mic, a fost intemeiat de bătrânii Bodin şi Caba. Din Bodin s-au născut familiile Telegaru, Hangărau, Gangur, Rusu şi Bădilă. Din Caba s-au născut familiile Bobeică, Sfârloagă, Găure şi Leu.

Mesteacăn

Satul Purcei(azi Mesteacăn), în vechime şi Vidra Mică, potrivit tradiţiei a fost intemeiat de bătrânul Purcel, un vrâncean care furând un purcel s-a refugiat pe aceste meleaguri şi care fiind descoperit a fost poreclit după numele animalului furat. Cert este că din privinţa vechimii, este mai tânăr decât Găuri. La 1827 într-un document apărut pe 14 mai al acestui an, satul Purcei figura cu „birul pe sfertul al treilea” (aprilie, mai, iunie 1827) şi datora un bir de 119 lei.

Piscu-Radului

Satul Piscu-Radului, conform tradiţiei locale a fost înfiinţat de un paharnic de-al lui Ştefan Cel Mare, care pentru serviciile aduse domnitorului îşi întemeiază satul mai spre sud de actuala vatră a satului care se numea Piscu-Paharnicului Radu, apoi Piscu lui Radu ca mai apoi să se numească Piscu-Radului. Trebuie amintit aici faptul că în 2006, la lucrările de îndiguire a albiei pârâului „Peştera” efectuate de cantonul silvic din acest sat, pe malul din partea dreapta au fost descoperite pietre paralelipipedice cioplite având 0,80cm-1,00m lungime, 0,50 m înălţime şi 0,60 cm lăţime. La faţa locului s-a prezentat o echipă de la Inspectoratul de Cultură al judeţului Vrancea, condusă de arheologul dr. Victor Bobi, de la Muzeul de Istorie Vrancea pe care semnatarul acestor rânduri l-a cunoscut încă din 1967 şi cu care a discutat despre originea acestor pietre. Victor Bobi decedat între timp, credea că aceste pietre ar fi urme ale unei cetăţi umane construită aici (dintre cele cinci cetăţi care au fost construite în Vrancea, au fost descoperite până acum doar două) între cei doi versanţi pentru a stăpâni expansiunea catolicismului în sec. al XIII-lea. Moartea prematură a lui Victor Bobi a făcut ca să nu fie continuate cercetările asupra acestei presupuse cetăţi.

Vizantea-Răzăşească

Satul Vizantea-Răzăşească este atestat documentar în anul 1667, în timpul domniei lui Ieremia Movilă şi a fost construit pe prundul Bănoaiei, unde cândva fusese şi un han. Satul este pe apa Vizăuţul Mare.

Vizantea-Mănăstirească

Satul Vizantea-Mănăstirească s-a format la început în jurul unui schit modest construit pe un loc domnesc care a fost dăruit de Petre Schiopul, stacostelui de Putna Boştieg, loc ce se intinde între apa Şuşiţei şi muntele Ghergheleu. Mânăstirea Vizantea este ctitoria lui Ieremia Movilă şi a soţiei sale Elisabeta şi a fost zidită din piatră cioplită adusă din Vizăuţul Mare în timpul ieromonarhului Visaniou care era şi egumenul mânăstirii. Mânăstirea Vizantea a fost metoh al mânăstirii Pangarati, apoi înclinată mânăstirii Grigore de la Sf. Munte Athos în 1777 de mitropolitul Gavril Călimah. În anul 1802 mânăstirea a fost grav avariată de cutremur, aşa cum arată N. Iorga în „Sate şi mânăstiri” (1905). Referitor la numele Vizantea se crede că el provine din limba maghiară, cuvântul „Viza” însemnând „apă”. Pentru lucrul terenurilor pe care le deţinea mânăstirea au fost aduşi ceauşi din zona Bacăului, aşa explicându-se religia catolică a unei bune părţi a populaţiei din acest sat. De reţinut că în 1859, mânăstirea a fost renovată de egumenul grec Visariou, după modelul „mânăstirilor greceşti”. Din păcate, din vechea mânăstire au rămas doar câteva ruine…

În toate cele cinci sate există câte o biserică creştin-ortodoxă.
În satul Livezile există pe lângă biserica creştin-ortodoxă şi o biserică adventistă, ridicată după decembrie 1989, la care merg cel mult 10-15 credincioşi, majoritatea dintre ei fiind la origine ortodoxă, dar fiind plecaţi la muncă prin Valea Jiului, patru au fost convertiţi la acest cult acolo. Biserica ortodoxă din Livezile a fost construită în anul 1904 din piatră, pe locul unei biserici din lemn, după cum spuneau bătrânii satului, care nu ne-au putut preciza anul în care acea biserică a fost construită. Cimitirul vechi al acestei biserici era la intrarea dinspre Vidra în satul Livezile în locul ce şi azi se numeşte „La cruce”. Biserica ortodoxă din Vizantea-Mănăstirească este ridicată în imediata apropiere a ruinelor vechii mânăstiri. Tot în acest sat mai fiinţează o biserică catolică înălţată cu mari eforturi în anii 70-75. Populaţia din 4 sate este creştin-ortodoxă iar o parte din Vizantea-Mănăstirească este catolică. Învăţământul în comuna Vizantea-Livezi se desfăşoară în două şcoli cu clasele I-VIII şi trei şcoli cu clasele I-IV (în satele Livezile, Mesteacăn şi Piscu-Radului). La Şcoala cu clasele I-VIII Vizantea-Răzăşească, începând cu clasa a V-a învaţă într-un singur rând la clase, începând cu anul 2003/2004 şi copiii proveniţi din satele Livezile, Mesteacăn, Piscu-Radului, în afara celor din Vizantea-Răzăşească. Şcoala din Livezile a luat fiinţă în anul 1865, iar primul ei învăţător a fost Şt. Nistoroiu, absolvent a cinci clase la Şcoala din com. Vidra, înfiinţată în anul 1859-1860 de revoluţionarul ieşean A. Conta, fugit pe aceste meleaguri de frica autorităţilor din acele timpuri. La început, după cum ne-a mărturisit Irina Bogiu prin anul 1965 care avea vârsta de 78 de ani, copiii învăţau într-o chilie a bisericii, apoi într-o casă din sat, ca mai apoi să înveţe în hanul lui Ignat, aflat la confluenţa satelor Piscu-Radului cu Livezile. Aici veneau elevii din cele trei sate: Găuri, Purcei şi Piscu-Radului. Şcoala cu o singură sală de clasă a fost construită pe un teren donat de un anume Spiridon Vrânceanu care se învecinează cu uliţa Boacnă în anul 1904, în acelaşi an cu biserica din sat. Aici învăţau 7 clase copiii până în anii celui de-al doilea război mondial. După război, până prin anii 60 se învăţa până la clasa a IV-a, iar clasele V-VIII elevii le urmează la Vizantea-Răzăşească. Memoria colectivă reţine numele unor dascăli devotaţi comunităţii, aşa cum au fost Maria şi Ion Ştefanache (căzut pe front în al II-lea război mondial). Ion Dumitrache, devenit mai târziu prof. de muzică în Focşani unde locuieşte şi astăzi, dobrogeanca Maria Iampu (decedată anul trecut), Maria şi Ştefan Onea şi alţii. Dintre elevii şcolii din Livezile care s-au afirmat prin reuşitele lor în viaţă amintim în primul rând pe actorul Corneliu Coman, pe scriitorul Corneliu Ştefanache, fiul celor doi învăţători amintiţi mai sus, pe profesorii Ion Urloiu, Sandu Pleşcan, pe sociologul Rodica Grosu, pe medicul militar ieşean Leica Ştefan, pe profesorii Emil Onea, Toader Holban, Marcela Holban precum şi mulţi ofiţeri de carieră precum Ion Cherciu, Victor Cherciu, Alexandru Cherciu sau inginerii Iftimie Pleşcan, Ion Holbea şi mulţi alţii.

Menţionăm că în 1864 Şcolii Găuri i-a fost repartizată suma de 159,70 lei pentru diverse lucrări, aşa cum primiseră şi alte şcoli din Vrancea, lucrări ce însumau 2.270 lei , executate de meşterul Toma Boştiog, care la 12 mai 1866 avea de primit 631,34 lei de la „obştea vrânceană”. Tot în anul 1864-1865 ia fiinţă şi şcoala din satul Vizantea-Mănăstirească, primul ei învăţător fiind preotul I. Ionaşcu. Şcoala din Vizantea-Răzăşească a luat fiinţă mult mai târziu şi era construită pe „Prundul morii”, în apropierea „morii lui Mustaţă. Până la construirea noului local de astăzi, elevii claselor V-VIII învăţau în casele unui localnic Grosu, aflate pe locul actualei locuinţe a lui Ion Grigoraş ( în apropierea Primăriei Vizantea-Livezi) şi în casa lui Ion Bâznă, care era vecin cu N. Grosu. Noul local al şcolii din Livezile a fost dat în folosinţă în 1964. Şcoala din Mesteacăn ca şi cea din Piscu-Radului funcţionau în localuri cu o singură încăpere, localuri ridicate în 1921-1922. Actualele localuri ale şcolilor din aceste sate au fost construite după unificarea celor două foste comune Livezile şi Vizantea din 1968. Ocupaţia locuitorilor comunei, a marii majorităţi, este agricultura. Pomicultura, creşterea vitelor; deşi beneficiază de o zonă propice, din cauza lipsei forţei de muncă, mai ales după decembrie 1989 şi îmbătrânirii populaţiei nu mai au puterea de altădată în activitatea oamenilor. Deşi numărul locuitorilor este în jur de 4.300, tinerii au migrat spre alte ţări, îndeosebi Italia şi Spania, după locuri de muncă mai bine plătite. Deşi comuna beneficiază de suprafeţe mari de pădure atât de stat cât şi private, prelucrarea lemnului este slab dezvoltată, existând doar mici ateliere pentru confecţionarea ferestrelor sau uşilor, ori pentru lucrări mici în gospodăriile ţărăneşti. Există totuşi în comună o bogăţie a subsolului neexploatată: apele minerale. În satul Vizantea-Mănăstirească există 32 de izvoare de ape minerale folosite în tratarea diverselor afecţiuni: reomatism, stomac, ochi. De istoria acestor ape minerale naturale se leagă numele lui Ştefan Gh. Longinescu, unul din profesorii de drept român ai universităţilor de la Iaşi şi Bucureşti. A fost prieten apropiat al locuitorilor din Vizantea, petrecându-şi vacanţele 38 de ani pe aceste meleaguri, locuind în casa lui Mihai Gonguta. Fratele său, Gh. Gh. Longinescu, profesor de chimie la Universitatea din Bucureşti, a fost primul care a făcut analiza chimică a acestor izvoare şi a constatat marea valoare terapeutică a acestor ape naturale, care pot fi comparate cu cele de la WIESBADEN, ENGHIEN LES BAINS, HEILBRONN, KARLOVY VARY etc. A contribuit financiar la captarea, întreţinerea izvoarelor şi construirea primului bazin. Din cele 32 de izvoare doar 5 sunt mai cunoscute. Efectul acestor ape a fost descoperit şi i s-a făcut multă publicitate de un pancean care auzise despre miracolul acestor ape de la ţăranii care veneau cu lemn la Panciu. Curând la Vizantea vin bolnavi din toate zonele ţării: Bucureşti, Iaşi Craiova, Piteşti, Tecuci şi Vizantea este declarată staţiune în 1886. Autorităţile aduc aici şi un medic balneolog, aduc paturi de la Spitalul din Vidra şi o grupă de jandarmi care supraveghea ordinea. Tratamentul se făcea pe timpul verii. Din păcate, lipsa fondurilor şi atunci ca şi acum face ca o bogaţie inestimabilă să nu fie valorificată. După 1989 s-au găsit câţiva investitori străini care ar fi vrut să construiască aici un complex balneologic, dar starea deplasabilă a drumului Câmpuri-Vizantea-Livezi i-a speriat şi au abandonat proiectele. Nu putem încheia datele despre comuna Vizantea-Livezi fără a ne referi la obştea de care beneficiază în devălmăşie locuitorii fostei comune Găuri, totalizând aproximativ 1700 hectare de pădure, aflată pe raza comunei Tulnici. Conform legendelor locale, pădurea ar fi fost dată de Ştefan Cel Mare fiilor babei Vrâncioaia care l-au ajutat în lupta contra turcilor. De-a lungul istoriei, această avuţie a fost râvnită de mulţi potentaţi ai vremurilor. În 1814, vrâncenii şi-au împărţit munţii pe comune şi 14 părţi „deopotrivă , situaţie pe care o găsim şi în 1869 şi mult după această dată cu unele modificări neesenţiale. După marele proces al vrâncenilor cu vistiernicul Iordache-Ruset-Roznovamul (1812) pentru obştea vrânceană, la 1833 răzeşii din Vrancea se găsesc din nou în faţa unei situaţii dificile. Caminanel Lipan „prin câştigarea procesului intră în stăpânirea moşiilor de baştină din cuprinul Vrancei, făcând o mare breşă în propietatea devalmasa”. Obştea satelor vrâncene se agită din nou şi prin eforturi financiare, în cele din urmă, cu multă trudă cumpără pe suma economică de 75.000 lei „propietatea lipănească”. Statutul Obştei „Condratu”-Livezile, cum se numeşte în prezent obştea, prevede ca fiecare locuitor din cele trei sate: Livezile, Piscu-Radului şi Mesteacăn, la împlinirea vârstei de 18 ani devine membru cu drepturi depline al acesteia. Plecarea într-o altă localitate cu stabilirea domiciliului acolo, duce automat la pierderea statutului de obştean. Se precizează că dreptul de proprietate nu poate fi vândut altei persoane. În prezent Obştea „Condratu” funcţionează ca persoană juridică, având în proprietate un banzic care serveşte nevoile membrilor obştii. Viaţa culturală a comunei se desfăşoara în 2 cămine culturale (în satele Vizantea-Mănăstirească şi Livezile). În celelalte sate, doar în satele Mesteacăn şi Piscu-Radului mai dispun de câte o sală pentru spectacole. Biblioteca comunală care dispune de aproximativ 8100 de volume, funcţionează în Căminul Cultural din satul Livezile, fiind deservită de un bibliotecar cu normă întreagă. Biblioteca a luat fiinţă în anul 1933 printr-o donaţie de carte făcută fostei comune Găuri de ziarul „Universul”, prin intermediul omului de afaceri Toma Boşcan şi purta numele „Momâia”, după numele unui deal aflat pe raza satului Livezile în punctul Măgurice unde în 1916 s-au purtat lupte crâncene. Din păcate, după evenimentele din decembrie 1989, viaţa culturală a comunei a cunoscut an de an un continuu regres. Înainte de 1989 comuna avea solişti vocali şi instrumentişti, formaţie de teatru. Astăzi din toate acestea au rămas decât amintirea… Se impune nu numai revigorarea activităţii artistice, dar şi construcţia de noi localuri în Livezile şi Vizantea-Răzăşească, astfel încât tinerii, atât câţi mai sunt să fie atraşi în activităţi instructive şi distractive bine organizate şi dirijate. O perspectivă plină de speranţe nu intervine în viitor atâta vreme cât locuitorii acestor sate nu vor beneficia de atenţia cuvenită din partea judeţului, în primul rând prin asfaltarea drumului Vidra-Vizantea-Livezi-Câmpuri, care ar deschide o zonă turistică deosebită ceea ce ar însemna şi dezvoltarea agroturismului în această parte a Vrancei cu implicaţii directe asupra vieţii locuitorilor comunei la care adăugăm punerea în valoare a apelor minerale despre care am vorbit.

27 iulie 2008
Prof. Victor Herchea

Material tehnoredactat de Ionuţ G. Grosu apoi procesat de Cosmin Luca.

Anunțuri